A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti. Asa incep cam toate povestile, si prin urmare si povestea noastra. Mai bine zis, povestea lui Mitrutz, un godacel de lapte, cel mai mic din familia Roz. Alaturi de parinti si cei 3 frati (cam porcushori neprietenosi de altfel) locuiau intr-o casa in forma de ciuperca la marginea unei paduri batrane.
Ceva il facea insa special pe Mitrutz si nu doar faptul ca era cel mai mic dintre frati. Era negru. Da, ati inteles bine, era un godacel negru, desi purta numele de familie de Roz din mosi stramosi. Inca de la maternitate doamna godaca Roz a primit cu stupoare vestea ca unul dintre copiii ei avea sa se nasca diferit; ca o mama buna si grijulie ce era, l-a alaptat alaturi de ceilalti porcusori, l-a hranit si l-a invelit. La varsta de 1 an, la petrecerea de taiere a motzului, Mitrutz a ales dintre obiectele puse pe masa - o chitara. Ursitoarele au prezis “are sa devina un artist” - lucru care avea sa ii inspaimante pe ai lui, pentru simplul motiv ca nimeni din istoria familiei Roz n-a avut alta meserie decat cea de tamplar. Asa si-au castigat existenta generatii intregi de godaci Roz, prin prelucrarea fina a lemnului. Iar acum...un godacel artist – chitarist si pe deasupra si negru!!!
Mitrutz crestea intr-o zi cat alti godacei in zece si se facea tot mai negru. La varsta 7 de ani a primit in dar un ferastrau, un ciocan si o secure, familia Roz incercand din rasputeri sa-i schimbe soarta pecetluita de ursitoare la un an dupa nastere. In zadar insa. Pana si un ochi neavizat isi putea da seama cu usurinta ca Mitrutz nu era facut sa fie tamplar (se lovea peste copite mai mereu, indoia cuiele, rupea lamele de la ferastrau, iar in plus, de cand cu noul cadou primit, ii pierise si pofta de mancare, acest lucru fiind un semnal de alarma pentru parinti). Nici unui godacel Roz nu putea sa-i piara pofta de mancare. Nu era firesc! Era impotriva legii godacesti!
Norocul i-a suras intr-o zi lui Mitrutz, prin vizita unui unchi indepartat, insa foarte intelept si respectat in randul familiei Roz. Acesta a observat stangacia lui Mitrutz in ale tamplariei si mai mult, a vazut in el sufletul creator, sufletul de artist.
“ Mai godaci buni, voi chiar nu vedeti ca baiatul asta isi iroseste talentul? El are menirea de a fi muzician” le-a spus unchiul parintilor lui Mitrutz.
“Eu zic sa-l trimitem la Scoala de Muzica de pe Deal” a concluzionat apoi rubedenia in varsta, nu inainte de a promite solemn ca va suporta el toate costurile scolarizarii (...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu