And here we go again ...

Nu s-a mai scris de mult timp pe acest blog godacesc. Daca ma uit cu atentie, din decembrie 2009, asadar postul asta e primul pe 2010. In timp ce cuvintele se insira unul dupa altul, godacii fac activitati diferite. Marocanul sta si bea un Dr. Pepper pe terasa casei din Randolph, in timp ce Tzeposul, Parazitul si cu Mexicanul au pornit-o cu totii catre marele mars godacesc de absolventi de facultate. Acum sunt la un alt nivel, au crescut, s-au godacit si au devenit godaci cu diploma ;). Mai e un singur pas, licenta, pe care Mexicanul finantist si cu Tzeposul afacerist au terminat-o deja. Probleme sunt cu godacul Parazit, care din cauza sutelor de trailere vizionate, a cam ramas in urma cu treaba....Se va descurca el oare? :-s
Fugit din calea caniculei din Romania, Marocanul a ajuns in cele din urma langa Boston, impreuna cu un godacel fotbalist, unul moldovean si altul megagodac la propriu. Despartirea a fost grea, Marocanul fiind insotit de ceilalti la autogara din Vama Veche. Cuvinte de ramas-bun, lacrimi amare, zambete triste l-au facut pe marocan sa se numeasca godacul Indecis pentru cateva clipe, cand nu vroia sa se lase luat de autobuzul pentru Bucuresti. In cele din urma calatoria a fost una fara prea multe peripetii, chiar suspect de "curata" avand in vedere experientele anterioare.
Totul a decurs conform planului, aeroport Bucuresti cu schimbare in Roman, apoi aterizare in Boston, taxi pana-n Randolph...Nu mai era nevoie, din fericire, sa apeleze la Fernando :)
Ajuns la destinatie, marocanul a fost cazat alturi de ceilalti 3 intr-un apartament luxos, cu gratar afara si piscina. Totul suna a fi promitator. Chiar si primele 2 zile de munca au fost oarecum ok pentru marocan, avand deplasari cu camionul prin diferite locatii din Boston, la incarcat si descarcat de mobila.
A urmat apoi mobilarea apartamentului inchiriat, marocanul sfarsind prin a-l avea coleg de saltea pe godacul fotbalist.
A treia zi de munca a fost una amuzanta, marocanul facand echipa cu un american si un irlandez. Echipa trebuia sa mute mobila unei familii din Boston, ce locuia intr-un cartier rezidential de vile. Pana aici, nimic ciudat. Ajunsi la locul cu pricina, 2 lucruri i-au smuls un zambet marocanului. Primul: familia care se muta era formata de fapt dintr-un cuplu de gay :)), iar al doilea : una dintre piesele de mobila ce trebuia impachetata si transportata in camion era un pian! :)) era exact lucrul despre care godacii vorbeau inainte de plecare, ca marocanul merge la "mutat pianul". Si iata ca doar dupa 3 zile a si facut-o :d
Dupa 3 zile de munca, urmeaza 2 zile de odihna in care marocanul poate viziona cateva meciuri de la cupa mondiala, seara de seara fiind surprins de surprizele produse in grupe.
Nimic nou, nimic senzational inca, lucrurile desfasurandu-se ciudat de firesc, singurul lucru care ramane sigur este dorul de casa, mai prezent ca niciodata in inima godacului marocan.
In urmatorul post vor fi atasate si cateva poze, motivul pentru care nu sunt postate acum este unul cat se poate de normal, detinatorul fotografiilor, si anume godacul fotbalist, ca un godac ce se respecta, doarme .... :))
Calde salutari godacesti de aici! :@)