Mea culpa

Este un lucru general acceptat ca fotbalul este un sport barbatesc. De multe ori ambitia si dorinta de a castiga ne imping catre lucruri pe care in mod normal nu le-am face. Pasiunea dusa la extrem genereaza bucurii, succese, satisfactii, insa de cele mai multe ori si victime.

Adrenalina, nervii intinsi la maximum, atmosfera tensionata de pe teren, miza, orgoliile sunt doar cateva dintre factorii care vin in apararea celui care curma un vis; constituie circumstante atenuante pentru cel care accidenteaza murdar si compromite cariera unei tinere sperante.

De partea cealalta apare deziluzia. Totul se naruie. La nici 21 de ani, tanarul isi pierde echilibrul interior si traieste sentimente de irealism. Nimic nu pare real, lui nu i se poate intampla asa ceva. Primul pas catre vindecare este acceptarea, o zic psihologii. Dupa saptamani de agonie, jucatorul devine lucid. In sfarsit isi da seama ca trebuie sa zica STOP fotbalului. Cel mai important lucru este ca acum constientizeaza accidentarea nefasta care i-a curmat sansa de a face ceea ce-i place mai mult, si anume sa ne "vrajeasca" cu balonul rotund. Realizeaza ca trebuie sa-si adune toate fortele si sa gaseasca energia pentru a merge mai departe.

Nu este vindecat complet. Inca este in cautare de vinovati. Zilnic striga pe holurile cladirii unde locuieste un singur cuvant " Asasinule"....

Si are mare dreptate! Sunt un asasin. Am ucis un vis, am curmat o cariera. Eu, godacul marocan imi fac mea culpa pentru cele intamplate. Nu caut scuze, nu doresc compasiune si nici macar intelegere.

Am dorit sa fac cunoscuta povestea lui Radu, poreclit de suporteri si de mass-media "Cap de Porc", un tanar foarte promitator din Vaslui, a carui cariera sportiva am distrus-o. :(