“ Ce-am fost si ce-am ajuns” Se potriveste perfect cu situatia cu care godacii se confrunta, din pacate zi de zi . Nu este un post emo, ci doar unul care scoate la iveala prostia omeneasca.
Trebuie sa ne intoarcem la vorba inteleptului Ion Creanga, care bine mai zicea in Povestea lui Harap-Alb, sa ne ferim de omul span si de cel ros.
Ei bine, pentru Mexican si Marocan partea a doua a zicalei se potriveste. Daca inca nu a reiesit din titlu, este un post despre …omul Ros. Dap, despre Roscat, cum este cunoscut printre cercurile godacesti.
Primit doar la cateva ore dupa aterizarea pe taram american cu snitzele calde si un loc pe canapeaua din living-ul unde godacii isi duc existenta, Omul Ros nu a fost multumit. Ceea ce trebuia sa fie doar o sedere de cateva zile, ceva temporar, inca din tara stabilit, se pare ca a fost inteles gresit de ambele parti.
Pe de o parte Roscatul dorea canapeaua pe toata perioada verii (fara a o spune insa clar si raspicat), iar pe de alta parte godacii au gresit fara a-i spune ca situatia e mai complicata: mai sunt locatari in casa care platesc chirie (nu se stie daca ar fi fost de acord sa le ocupe livingul Roscatul, iar in casa vecina locuieste managera godacilor care ar putea oricand sa observe ca in casa sta cineva ilegal).
Picatura care a umplut paharul a fost intr-o zi de joi, orele 12 (exact cand se serba ziua mexicanului la servici). Este vorba despre Eva, managera godacilor, care intreba pe toata lumea cine este “noul” locatar care sta in casa noastra. A se preciza ca locuinta godacilor este asigurata de firma, si nu pot locui in ea decat cei care lucreaza pentru firma si platesc la fiecare pay-check chirie.
Speriati, godacii au dat fuga acasa (peste drum de servici :p ) si i-au comunicat Roscatului cele aflate.
De aici tacere……Bagaje si mutarea omului Ros in alta casa. Singurele acuze aduse de Roscat au fost: “atitudine ostila” din partea noastra si ca noua locuinta este “mult mai buna”.
Si iar tacere…
Primul semn a fost invitatia (refuzata) la gratarul Mexicanului de dupa doar 2 zile.
Si din nou tacere…
Din fericire sau mai nou, nefericire, orasul in are locuiesc godacii este unul f mic si godacii cu omul Ros se intersecteaza foarte des.
Chiar si faptul ca cei doi godaci i-au gasit job Roscatului, care a fost angajat pe loc la recomandarea celor 2, nu l-a induplecat pe acesta sa iasa din “silenzio stampa”
Nici berile baute se pare nu si-au facut efectul in momentul in care godacii se mai intersecteaza cu acesta in singurele 2 locuri “de iesit” din Jackson.
Ironia este ca jobul pe care godacii i l-au gasit Omului Ros este acela de casier la benzinaria unde godacii isi beau cafeaua zilnic si chiar de doua ori pe zi.
Stadiul la care a ramas relatia godaco-roscat este acela de “Salut-Salut”, “Mersi”, “Cu placere”.
Noi oricum ramanem puternici!
:-s America
RăspundețiȘtergereasta e..
RăspundețiȘtergere