Era o zi de toamna, cand intr-una din joile obisnuite, unul din zmei alaturi de bere si-a cumparat o pungutza suspecta, cu niste kestii mici , patratzoase si crocante. Nici nu le trecea prin cap zmeilor, ca acest kubeti va deveni ceva traditional si nelipsit din viata lor:)). La ineput au fost reticienti, ba chiar zmeo-godacilor nu le placeau aceste gustari , mirandu-se cum gandacelo-zmeul le poate consuma.
Timpul a trecut, berile au curs, si godacii au inceput sa migreze spre Taramul Zincului, unde mai ales dupa venirea caldurii si a primaverii, investitia lor din toamna s-a facut cunoscuta, zmeii putand sta mult mai confortabil la o terasa mai decenta:)). Gandacelo-zmeul in continuare nu renunta la obiceiul sau de a alatura un kubeti la berea sa, si intr-o zi ce se va dovedi a fi istorica pt godaci, acestia s-au gandit si ei sa faca acelasi lucru si nu s-au mai oprit, zi de zi aproape... berea nu mai intra ,daca nu era si un kubeti prin preajma. S-a ajuns chiar la epuizarea stocului, in intreg Taramul Zinc ne mai gasindu-se nici un sortiment , nici macar cel de chicken cu gust de peshte:)). Nici macar vestea ca aceste kubetiuri sunt otravite si contin E-uri cancerigene nu i-au impiedicat pe zmei sa se abtina de la consum.
Legenda continua si se spune ca in zilele noastre, Kubeti-ul a ajuns la fel si fel de sortimente care vor fi incercate si consumate de alti zmei , iar godaceala se va transmite din mosh in stramosh.
Sunt zvonuri chiar ca kubetiul si-a skimbat ambalajul in unul prietenos si atragator, insa doar godacii vor sti de ce au fost atrasi de acest produs :)).

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu