Au trecut saptamani de la ultimul post scris de Godacul Mexican, acesta fiind de altfel singurul care in ultimul timp a tinut in viata blogul godacesc. Incerc in cele ce urmeaza sa-mi tin promisiunea de a posta ceva pe blogul nostru de godaci. Platim si noi tribut lenei de godac ce ne caracterizeaza.
Imi dau seama ca va fi peste puterile mele de godac sa rezum tot ce s-a intamplat intre ultimul post si prezent, insa voi incerca, precum zice vorba inteleapta “ Sa nu subestimezi niciodata memoria unui godac” sau alta “Un godac iarta, dar niciodata nu uita!” :D
Nu voi mai insista pe intoarcerea Godacului Marocan din State pentru ca este lipsita de importanta. Voi spune doar ca in timp ce acesta se afla pe taramurile mega-godacesti din Alaska, unde pana si pestii erau godaci, Mexicanul isi antrena lovitura lui pretioasa pe taramurile bacauane, lovitura cunoscuta pe plan mondial drept “carligo-copita”. Atat de mult a jucat si tot jucat, incat ajungand in Iasi, practic, nu mai are adversar care sa concureze cu el la sportul denumit basket.
Ceilalti doi godaci (Parazitul si Tzeposul) nu prea stiu ce au facut vara asta. Din cate am inteles Tzeposul a incercat sa continue obisnuintele godacesti deprinse in Iasi si pe taramul unde s-a nascut porcusor de lapte (Bacau), dar si pe litoralul romanesc unde a mers si Mexicanul vreo 2-3 zile. Oricum, bronzul s-a prins, si din pielea rozalie de porcusor-godac, au devenit amandoi negri. E poate mai bine asa, ca se ascund mai usor de ochiul necrutatorului Matache care mereu sta la panda. Personal, a trebuit sa ma feresc de el pana si in State:D.
Problema vine in cazul Parazitului, care, din cate am inteles, vrea sa-si schimbe numele in Godacul Sihastru. Desi Mexicanul a pus Politia Godaceasca pe urmele lui, aceasta n-a reusit sa dea de el mai toata vara. Informatiile pe care le detinem atesta ca ar fi fost vazut, candva, pe la jumatatea lunii august prin municipiul Suceava. In rest, a stat saracul Godac Parazit (devenit Sihastru) prin munti, probabil ascunzandu-se de Macelar:-s. E bine macar ca s-a intors safe in Iasi.
In loc sa se ingrase, toti godacii au slabit din cauza stresului in ultima saptamana. Era cat pe-aci sa se desparta turma de godaci cu nr. norocos 13.
Nervi de godac intinsi la maxim, sperante desarte, promisiuni, amenintari, presiuni, o lista neagra facuta de Mexican cu cap si ciuda in momente de disperare crunta, dosare sociale blatuite, aglomeratie, tensiune nespecifica godacilor care traisera mai bine de jumate de facultate relaxati si fara griji, cum tre sa fie de altfel viata de godac veritabil, nopti zbuciumate de vise godacesti, stres, minute consumate, convorbiri interminabile la telefon terminate de cele mai multe ori cu sintagma “Inca nu se stie, maine dimineatza…iar apoi, maine seara, sau poimaine” au fost doar cateva dintre elementele care au marcat inceputul de an universitar godacesc. Problema fiind ca Mexicanul nu primea cotetzul cu nr 7 din ferma 13 din cauza unor presiuni puse de alti godaci care se dadeau drept bolnavi. Ori daca un godac este bolnav, el trebuie izolat intai, iar apoi musai dus la taiere, nu cazat in cotetz cu ceilalti sanatosi, nu?
Cu putin ajutor din partea coalitiei (unde intra si misteriosul godac J.) facute special pentru a-l ajuta pe Mexican. lucrurile s-au rezolvat in cele din urma, Mexicanul primind ceea ce I se cuvine de drept, un cotetz cald, nu prea spatios, dar cel mai important un culcus din paie, doar al lui si numai al lui, alaturi de ceilalti din turma. Pan’ la urma se respecta zicala “ Ce e al unui godac e pus deoparte”! Momentul festiv si inaugurarea oficiala a cotezului nu a lispit desigur…
Apoi lucrurile au intrat in normal, acelasi program godacesc, aproape identic cu cel stiut: cafea la balena (nush unde e Naomi:-??), mai o cantina, mai un pet (mai nou Crezi ca o va?...:D), un basket (am uitat sa amintesc ca Mexicanul si Tzeposul sunt maestri in tenis, insa pt a nu minimaliza acest aspect trebuie un post separat pt noii “Pavel” si “Roddick”), mai un Kubeti (apropo, desi s-a schimbat ambalajul, gustul de Chicken e tot de fish, si mai nou e si un peste desenat pe ambalaj, desi, subliniez inca o data, scrie Chicken, cuvant care in limba engleza vorbita de godaci inseamna tot “pui”, da ma rog, nu ne deranjeaza prea tare), apoi meciuri pe Taramnul Zincului, mai un master si neaparat un Fagaras;)
Daca anul trecut erau Let’s Ball si cu Micuztu, anu asta au aparut altii, gen Reb Iga, dar si Adrian Minune, devenit peste vara Ciprian. MegaPascani desi a parasit coteztul (bineeee baaa),a ramas la fel de anti-godac prin totii porii soricului lui.
Ma opresc deocamdata aici cu povestea, urandu-va un an nou cat mai godacesc si cu cat mai multe lucruri de povestit;) Godacul S.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu