In timp ce mexicanul ( care pare mai afectat de diferenta de fus orar decat godacul marocan ) s-a bagat la somn, marocanul incearca sa rememoreze principalele momente ale calatoriei lor.
Drumul spre Otopeni a fost parca cel mai trist. Transportati la aeroport de-un prieten de-al mexicanului, cei doi si-au luat ramas-bun de la pamantul romanesc si au purces catre controlul de securitate Ori din cauza oboselii, ori din cauza ca stiau ca nu-i vor mai vedea pe cei dragi pentru 4 luni, mexicanul si marocanul abia daca deschideau gura. Momentul despartirii a fost unul brusc, imbratisari si urari de bine.
Urma zoborul cel lung, zbor de care se tot vorbea inca dinaintea achizitionarii biletului: Bucuresti – Paris – Salt Lake City – Jackson
Aeroport Otopeni, 8 iunie 2011, ora 7:00 a.m.
Zborul nu fost insa foarte obositor. Primele 3 ore pana pe Charles de Gaule au trecut pe nesimtite. Cu adrenalina si emotiile plecarii in sange, animati de glumele la adresa celorlati pasageri (mai ales pe seama unui chinezoi cu fatza de Pu Ri Kan si a altei maimutze internationale, o femeie pe nume Winetou, care sforaia si apoi radea in hohote, speriindu-i pe godaci cu comportamentul ei suspect) si mai ales datorita godacelii (iaurt cu fructe, croissant, paine, unt si branza) oferite de stewardesa Air France, care parca se nascuse cu zambetul pe buze , godacii au ajuns pe aeroportul din Paris.
Un aeroport imens, in care trecerea de la un terminal la altul (A – E) se facea prin transbordare cu autobuze. Vigilenta mexicanului, insotita de experienta marocanului, au contribuit decisiv la gasirea terminalului pentru imbarcarea pentru urmatorul zbor catre SUA.
Poza Doza Charles de Gaule
Nimic suspect, nimic anormal pana aici. Insa blestemul dozei avea sa ii urmareasca pe godaci pana in Franta. Ocupati cu cascatul ochilor la bagaboante negrese de prin aeroport si cu salivatul in fatza unui frigider care detinea licoarea magica (la un pret pe care cei doi nu si-l puteau permite- 2 euro!! Jaf la drumul mare!), aud dintr-o data “ The last call to Salt Lake City, flight 171 - Sorin Stefan Maha, Alexandru Avram, Sorin Stefan Maha, Alexandru Avram – gate 34 “…......
Da. V-ati prins. Era crainicul companiei Delta care ii striga pe cei doi sa se imbarce spre SUA. Erau evident in intarziere. Si-au fugit godacii ce-au fugit, pana la poarta 34 unde, in cele din urma, au reusit sa se imbarce, fiind ultimii 2 pasageri din avion, in urma carora s-au si inchis usile…trebuia si putina agitate ca altfel nu se putea :D
Odata ajunsi in avion, si-au luat locurile in asteptarea unei noi godaceli :D Urma un zbor de 11 ore peste ocean.
Poza Zbor DL 171
Si cine spune ca mancarea de avion nu e buna ?! Cu acest prilej dorim sa multumim companiei Delta pentru godaceala oferita, si insotitoarelor de zbor preferate : Lia Stewardesa (orice asemanare cu numele profei de conta nu este pur intamplatoare :p) si Emo Cristina Stewardesa (related cu Grey’s Anatomy )
Nici aici n-a scapat de renumele lui. Echipajul Delta l-a recunoscut pe marocan, cerand pe rand, fiecare, autografe pe poza din revista aflata pe fiecare scaun din avion. :D :D
Daviiiiid Copperfield
Godaceala, somn, iar godaceala si iar somn, niste priviri trase la televizorul cu Eat Pray Love, unde personajul din film, spre deosebire de cel din realitate (Yoggi) care s-a regasit cu Uncle Fucker pe taram britanic, Julia Roberts s-a regasit in India si Bali…S-au mai amuzat godacii si pe seama Fuckerilor din Meet the Fuckers partea a 2 a sau a 3 a ??..Ideea e ca zborul a trecut repede repede si s-au vazut mexicanul si marocanul pe taram american, in Salt Lake City.
Au inaugurat intrarea in SUA cu un Dr. Pepper veritabil, ca altfel nu se putea :D, au sunat la baba sa vina sa ii ia de la aeroportul din Jackson si au admirat godacele americane de prin aeroport.
Mai era doar un singur avion de schimbat, si un zbor de mai putin de o ora pana la destinatie.
Poza Aeroport Salt Lake City
Si au plecat. S-au imbarcat godacii intr-un autocar zburator, ca altfel nici nu se poate denumi masinaria cu mai putin de 50 de locuri care i-a dus in mai putin de 45 de minute in Jackson. Cu o stewardesa parca drogata, insa fara mancare deloc , au aterizat in orasul care urma sa le fie gazda pentru urmatoarele 4 luni.
Aeroportul ? Socant de mic.
Poarta sarutului din aeroport Jackson :D
Privelistea? Socant de pustie.
Populatia? Socant de neamericana. Numai mexicani si patzani la tot locul.
Numai tufisuri, dealuri, munti, ciulini, paduri, soseaua cu 2 benzi aproape pustie, oameni cu accent antipatic, rauri de munte involburate, statuete la tot pasul care infatisau ursi si cerbi. Nu era de bine in gandul godacilor. Se asteptau la un satuc linistit, dar nici chiar asa.
In drumul de la aeroport spre oras, godacii schimbau priviri nelinistite, zambete, insa nu aveau curaj sa zica lururilor pe nume. Mai bine asa, ca se pripeau.
Odata ajunsi in oras dezamagirea lor nu mai era asa de mare. Lucrurile se aranjau parca de la sine. Era miscare (nici chiar ca joi seara in Master, dar totusi, erau oameni pe strazi ), erau baruri, erau hoteluri, erau locuri de godaceala, era un parc, erau magazine, era…OK :D )
Primul contact cu un american de la firma, (in afara celui care i-a adus de la aeroport) a fost Antipaticul Matt, de la receptie, care i-a indrumat catre locul de cazare. Din cauza atitudinii ostile fata de godaci, acesta a devenit tinta peste vara a mexicanului si marocanului. Cum au iesit din cladire, marocanul ii zice mexicanului “Ba, eu il bat pe asta!”, iar raspunsul mexicanului a venit firesc : “Exact la asta ma gandeam si eu” :))
Nu detinem poze cu aceasta specie Matteniana de Jackson, insa oricum nu merita sa fie pus pe blogul godacesc :D
Cazarea. Tot ce stiam e ca vom locui in Burger House. Nu stiam ce inseamna, nu stiam unde e, nu stiam cu cine vom locui sau unde vom lucra.
Ei bine, am aflat. :D Adapostul godacilor peste vara este mai bun decat multumitor. Amplasat peste drum de hotelul unde lucreaza, are living, bucatarie, baie, iar godacii impart un pat etajat dintr-o camera de la demisolul casei. Au gradina in spate, loc pentru gratar si au gasit si o minge de fotbal in “the back yard” cum a zis inca din Iasi Roscatu, ca se cheama gradina casei unde urma sa locuim.
Inca nu ne-am dat seama din ce cauza se cheama Burger House, insa poate vom afla. De fapt, fiind in America, numele de burger poate fi asociat cu orice activitate: burger job, burger godac sau burger bagaboanta :))
De mentionat ca cei doi nu au gasit camera curata, fiind nevoiti sa faca housekeeping si moving inca din prima zi. Rezultatul?
Camera Burger House - Jackson
O camera curata, cam mica pentru cei doi, care, in ritmul in care se godacesc, pana in toamna probabil nu vor mai avea loc sa se miste in ea :-s
Si daca tot veni vorba de godaceala, godacii nu sunt prea inspirati in ale gatitului. De-abia in ziua scrierii acestui post s-au bucurat de prima omleta jacksoniana. In rest, au inlocuit Prima de pe copou cu Pizza congelata, renumitul covrig cu cioco a fost inlocuit de ciocolate, in timp ce doza de cola a ramas tot doza de cola, insa cu aroma de cherry.
Mancare sanatoasa :-"
12 doze = 5$ (Pontino!) :))
Asteptand autobuzul, dupa cumparaturile pentru godaceala de dupa servici :D
Prima zi de lucru! Momentul mult asteptat. Prima zi de lucru a venit la exact 12 ore de aterizarea in Jackson. Repede. Insa foarte bine pentru godaci, care nu au avut timp sa se plictiseasca, sa se deprime, reusind sa vada cum sta treaba la servici, sa se cunoasca cu colegii, mexicanii si patzanii, ca numai ei lucreaza prin Jackson.
Poza Cocalari de Jackson
Prima poza la servici, in uniforma:D In prima zi godacii au lucrat despartiti, mexicanul cu Tina Tatuata si marocanul cu patzanul Vadim. S-au inteles ok. Pentru marocan, munca in housekeeping nu era ceva nou, iar mexicanul, dupa trainingul oferit de godaca Tina, munca deja nu mai avea secrete pentru el.
Drept urmare, in momentul scrierii acestui post, cei doi formeaza o echipa, lucrand zi de zi impreuna, la 49-er Inn.
Hardworking Marocan :D
Sunteti curiosi de rezultatul unei camere facute de echipa Mahandi? Priviti aici cata eleganta, stil si bun gust:D
Mai sunt multe de zis, aventura americana de-abia a inceput pentru cei doi godaci. Mai multe detalii despre jacksonieni si patzani in postul godacului Mexican.
Va pupa Marocanul! Ne e dor de voi!! >:D<
P.S. Multumim godacului Parazit pentru prestatia de la examenul undercover si asteptam primul lui post despre cum e sa fi finantist pentru o zi! :D
Si acum cateva poze random:
Numai tu poti sa atragi tot felul de situatii de astea prin aeroporturi :)) Nu se putea sa aveti o calatorie asa de linistita, trebuia sa iesiti voi in evidenta cumva :))
RăspundețiȘtergereSi dupa cum arata camera aia, ma astept ca la anul camera 7 sa fie luna dupa interventia echipei Mahandi :))
Miss u guys !